Cadu Și Mari

Mari

Mari

După episodul ciudat de luni, m-am întâlnit foarte puțin cu Cadu. Am avut o serie de întâlniri și marți seara a trebuit să zboare în grabă la São Paolo pentru a rezolva o problemă la o altă sucursală. Am decis că ziua de luni fusese o anomalie în mijlocul relației noastre profesionale și am ales să o ignor. Abia dacă reușisem să înțeleg ce s-a întâmplat și nu eram pregătită să-i fac față.

Vineri seara, eu și Lais am ieșit să dansăm. Ne plăcea să mergem săptămânal în diferite cluburi, dar scopul nostru a rămas același: să ne relaxăm dansând. Astăzi, mergem la un club din Lagoa, unde unul dintre colegii lui Lais a spus că va cânta o trupă rock internațională.

Îmi fac rapid un duș, apoi deschid șifonierul căutând ceva de îmbrăcat. În astfel de zile îmi place să mă îmbrac diferit de restul săptămânii. Am lăsat-o în urmă pe Mariana cea elegantă și profesionistă, cu costumele și rochiile ei, pentru a deveni Mari, fata veselă și jucăușă.

Îmi iau o pereche de blugi skinny prespălați, un tricou negru strălucitor și o pereche de pantofi cu toc. Îmi usuc părul, lăsându-l liber și ondulat, diferit de felul în care îl port la birou. Când încep să mă machiez dau drumul la muzică și încep să fredonez, puțin pe lângă.

Sunt o persoană muzicală. Îmi plac toate tipurile de muzică și îmi place să cânt și să dansez. De aceea, îmi place să-mi petrec astfel serile de vineri. Aceasta este singura zi în care mă pot elibera de toată energia pe care o acumulez în mine toată săptămâna.

Îmi aplic machiajul, evidențiindu-mi ochii cu creionul dermatograf, apoi îmi aplic o nuanță deschisă de ruj pe buze. Mai arunc o ultimă privire în oglindă și chiar îmi place ceea ce văd. Tot ce am nevoie acum este o poșetă mică pentru banii și telefonul meu. Îndes totul înăuntru când telefonul mobil începe să sune.

- Mariana, știi că mai ai și tu o mamă, nu?, începe mama conversația râzând.

- Bună, mamă! Da, n-am uitat. Ce mai faci?

- Sunt bine! Te pregătești să ieși cu Lais? I-a zis mamei ei că merge la Lagoa.

Mamele noastre bârfesc mereu și complotează să obțină informații de la noi.

- Da. De fapt, chiar mă pregăteam să plec, mamă. Mergem la un concert.

- Ai grijă, iubito! Să iei un taxi.

- Așa o să fac. Mai vorbim, mamă!, spun eu, amuzată de conversația noastră, apoi mă îndrept spre clădirea în care locuiește Lais, fredonând încă melodia pe care o ascultam.

***

După ce am așteptat aproape patruzeci de minute ca Lais să fie gata, într-un final îl sunăm pe Luiz - șoferul de taxi în care aveam încredere să ne conducă la și de la fiecare petrecere - pentru a ne duce acolo. Suntem foarte emoționate, râdem și glumim tot drumul, până când Lais devine brusc serioasă.

- Ce este?, o întreb eu îngrijorată.

- Nu știu! Este doar... un sentiment ciudat.

- Ciudat c*m? O, Doamne! Urăsc prostia asta cu al șaselea simț. Se pare că de fiecare dată când cineva spune că are un sentiment ciudat, ceva rău pare să se întâmple. Luiz se uită la mine și își face cruce de trei ori.

- Nu știu... Este ca și c*m ceva rău este pe cale să se întâmple, știi? Ceva mare.

- Poate îți vei găsi un iubit, spune Luiz și râdem amândoi.

- O, Luiz, nu cred. Locul ăsta în care mergem este plin de oameni bogați. Nici măcar nu se vor uita la noi. Când o să le spunem unde locuim, o să fugă direcția opusă, spune Lais și începem să râdem.

Și are dreptate. Aproape de fiecare dată când ieșim și ne întâlnim cu tipi care locuiesc în partea de sud a orașului, totul se încheie. Știam că este un fel de localism, dar era de înțeles. Ei locuiau departe și, firește, existau multe femei frumoase care locuiau mai aproape și niciun bărbat nu vrea să treacă prin astfel de probleme. Cu excepția situației în care își pierdeau capul după cineva.

- Pierderea lor. Sunteți drăguțe și aveți și slujbe. Dacă fiul meu ar fi un pic mai mare, i-aș spune să o aleagă pe una dintre voi să o scoată la o întâlnire, spune Luiz și râdem toți trei, amintindu-ne că fiul lui drăguț are doar doisprezece ani.

În scurt timp, trecem prin tunel și vedem frumosul cartier Lagoa. Vremea este caldă, iar noaptea înstelată ne oferă perspectiva unei seri distractive. Luiz oprește taxiul în fața barului, își ia banii și ne spune să-l sunăm când suntem gata să ne întoarcem. Acesta a fost întotdeauna aranjamentul nostru.

Barzinho este o casă veche din cărămidă care a fost cândva gazda unui club privat. Barul se află la parter unde sunt multe mese și oameni care își savurează băuturile. La ultimul etaj se află un ring de dans și o mică scenă.

- Vrei să bei ceva, Mari?, mă întreabă Lais și eu dau din cap că nu. Abia aștept să merg sus și să dansez. Ea râde, citindu-mi gândurile. Urcăm scările. Sus pare destul de aglomerat.

Trupa cântă una dintre melodiile mele preferate. Ajunsesem de abia un minut și sunt deja pe ringul de dans cu prietena mea, dansând și cântând împreună. Sunt astfel de momente când ascult genul acesta de muzică și simt c*m mă lovește dorința puternică de a avea pe cineva lângă mine. Am fost dezamăgită de relațiile pe care le-am avut în general, dar ar fi frumos să am pe cineva cu care să dansez lent.

Orele trec și cântăm fiecare melodie pe care o cântă și trupa. Lais și cu mine dansăm, vorbim și râdem.

Încă mai cânt când, deodată, simt c*m cel mai ciudat sentiment pune stăpânire pe mine. Este această atmosferă ciudată, ca și c*m ceva m-ar chema dar nu pot spune ce este. Mă uit în jur și nu văd nimic, dar simt fluturi în stomac și o furnicătură rece pe ceafă. Dacă aș fi băut ceva, aș fi putut da vina pe alcool, dar n-am băut nimic. Apoi, ochii mei întâlnesc o pereche de ochi căprui seducători. Văd gropițe care apar, făcându-mă să mă simt brusc amețită.

Oare ce ar trebui să faci când ieși într-un club și te întâlnești cu șeful tău atrăgător care se uită la tine de parcă ai fi o înghețată mare? Fugi!

***