Luni, 2 august.Cu gândul în altă parte, cu pixul în gură, și cu privirea pierdută spre tavanul gri din filială, mă conving că nu mă voi opri până când nu voi găsi rămășițele împăratului.
Vito îmi întrerupe fanteziile, ca de obicei: «Ai încheiat contabilizarea zilei de ieri?»
«Da, totul este în regulă, am stabilit tranzacțiile acum o jumătate de oră.»
El adăugă: «Ai verificat cecurile care abia au ajuns?»
«O fac imediat», răspund iritat.
«Dar ce faci? Ce tot faci în weekenduri?»
Nu mă va lăsa în pace până când nu-i povestesc ceva. Nu vreau să vorbesc despre Iulian, nu ar înțelege și oricum puțin îl interesează bărbații care au trăit cu secole în urmă.
El insistă: «Ți-ai găsit o țărancă în Bettolle? Sau poate brutărița aia din Rapolano…»
M-a luat pe nepregătite: «Bine, recunosc, exi
