Luni, 16 augustMă trezesc într-un pat adevărat, chiar dacă e cald, prea cald ca să mai rămân în el. La ora 7:30 sunt deja în stația autobuzului 46, împreună cu mulți greci cu fețe obosite și nefericite, tipice pentru dimineața de luni: sunt navetiști care merg la muncă.
Pare ciudat că din Atena mulți merg la Eleusis: curiozitatea mea se explică atunci când autobuzul ajunge în ceea ce pare a nu fi un oraș real, ci o succesiune nesfârșită de fabrici și hale uriașe.
Strada principală este o succesiune haotică de semne dărăpănate a companiilor, minimarket și localuri de joasă speță. Intru în primul bar: nimeni nu pare să înțeleagă ce caut, dar în cele din urmă un băiat îmi indică direcția corectă.
Cale spre acel drum fără sfârșit pare mai puțin tristă: grădinile și casele sugerează o zonă r
