Luni, 19 iulieAmbasada de afară este așa c*m vă imaginați o ambasadă: mare, albă, cu aerul acela de conac în stil victorian ca cele a unor vile rurale din sudul Statelor Unite. Mă aștept la un stăpân urmat de sclavi, mă primește însă un manager și secretara sa
care au foarte puțin timp pentru mine. Le dau documentele de la morgă, secretara se uită prin ele absentă: le ștampilează, le capsează împreună cu un permis de trecere și rezolvă la fel de repede și restul practicilor birocratice. Chiar și la vamă, lucrurile merg mai bine decât la sosire. Nu este prezent temutul oficial de vineri, ci unul mai amabil: în sfârșit îmi iau pașaportul înapoi; în viitor voi face o fotocopie a documentelor înainte de a pleca (nu se știe niciodată).
Mă însoțesc sau, mai degrabă, mă conduc, până la urcarea
