Joi, 19 augustLa ora 6:30 sunt deja în trenul Falconara-Roma, de acolo iau unul supraaglomerat până la Fiumicino: am petrecut mai mult timp în acest aeroport în ultima lună decât în tot restul vieții mele. Știu deja unde sunt lucrurile esențiale: check-in-ul, băile, barul de unde se poate cumpăra apa confiscată la bagajul de mână din “motive de securitate”.
Mă așez pe o bancă de fier cu un design post-modern: inconfortabilă, foarte inconfortabilă. Răsfoiesc un ziar, uit deja știrile pe care tocmai le-am citit: sunt nerăbdător pentru sosirea Chiarei. Mă gândesc la întâlnirea noastră de la Istanbul: părea un rămas bun, dar... acum ea vine aici. Avionul a sosit la timp, întârzierile cred că sunt la recuperarea valizelor pentru că nu mai iese și, când o face, este foarte furioasă. Începem bi
