Vineri, 20 augustDupă o noapte petrecută încercând să interpretez atitudinea de neînțeles a Chiarei, o găsesc dis de dimineață, la o masă în sala pentru micul dejun, sorbind un latte macchiato.
Plătim pentru camere, apoi ne îndreptăm către stația de metrou: aici este mereu cald, chiar și în mijlocul iernii, să nu mai vorbim vara, când căldura și mirosul de transpirație se răspândeau în vagonul aglomerat. Ultima porțiune de mers pe jos de la stația Ottaviano la San Pietro este de fapt plăcută: în plin august te poți plimba mai liber prin capitală. La Vatican situația este calmă: la intrare se află presupuși ghizi, care oferă posibilitatea de a intra sărind peste coadă. Le evităm și ne îndreptăm spre ghișeele pentru bilete: am făcut bine, aproape nimeni nu este la coadă.
Vaticanul este ime
