Stagiunea 2014/2015 se încheiase. Palermo încheiase pe locul 11, mai sus decât își imaginaseră mulți la început. Dar nimic nu se compara cu explozia unui nume care acaparase toate privirile: Paulo Bruno Exequiel Dybala.
Trecuse un sezon incredibil pentru puștiul de 21 de ani. În 34 de meciuri, Dybala marcase 13 goluri și oferise 10 assisturi, intrând în topul celor mai eficienți jucători din Serie A. Peste tot în Italia, presa vuia:
– „Dybala, o bijuterie argentiniană” – titra Gazzetta dello Sport.
– „Palermo a dat lovitura. Urmează transferul anului?” – scria Tuttosport.
– „Juve, Roma și cluburi din Anglia sunt pe urmele lui Paulo Dybala.”
În vestiarul din Renzo Barbera era liniște. Ultimul meci al sezonului trecuse. Dybala își strângea ghetele într-o pungă și băga tricoul roz-negru într-o geantă neagră. În colțul său, câteva perechi de șosete, o fotografie cu tatăl său și două scrisori de la fanii tineri din Palermo. Nu putea pleca fără ele.
Iachini intră în vestiar, se apropie și îl strânse pe Paulo de umăr.
– „Paolino… ai făcut tot ce trebuia. Mai mult chiar. E timpul să urci mai sus.”
Dybala zâmbi timid, cu ochii în pământ.
– „Mister… nu știu dacă sunt pregătit.”
– „Ba ești. Și ai fost mereu. Tu doar n-ai realizat încă. Du-te. Câștigă. Joacă pentru toți cei care nu mai pot.”
În afara stadionului, câteva zeci de suporteri îl așteptau. Paulo semna tricouri, făcea poze, dar în privirea lui se simțea o luptă. O parte din el rămânea acolo. Cealaltă voia mai mult.
Câteva zile mai târziu – acasă, în Argentina
În camera lui din Laguna Larga, Paulo stătea pe pat, cu laptopul deschis. Pe ecran, titluri peste titluri:
– „Juventus a făcut prima ofertă oficială.”
– „Manchester United intră în cursă.”
– „Chelsea îl vrea pe Dybala cu orice preț.”
Telefonul sună. Era agentul său, Gustavo Mascardi.
– „Paulo, e momentul. Juventus vrea să semneze. Iar planul lor e clar. Vei juca alături de campioni, în Liga Campionilor. Ce zici?”
– „E mare, Gustavo. Totul e mare… Eu sunt doar un copil din Laguna Larga.”
– „Nu mai ești copil, Paulo. Și nici din Laguna Larga, doar.”
– „Tata ar fi știut ce să-mi spună…”
– „Atunci gândește-te ce ți-ar fi spus el. Și decide.”
Cimitirul din Laguna Larga
Paulo ajungea din nou lângă crucea simplă, pe care era scris „Adolfo Dybala”. Își puse o mână pe mormânt și închise ochii.
– „Tata… am făcut tot ce ai visat pentru mine. Dar acum nu mai e vis. Acum e real. Poate plec la Juventus… Nu știu dacă e corect. Dar simt că e pasul care trebuie.”
Puse un trandafir pe piatra funerară și șopti:
– „Dacă ai fi fost aici, mi-ai fi zis să merg. Așa că... o să merg.”
Vacanța cu familia
Zilele următoare au fost petrecute în sânul familiei. Grătare, râsete, amintiri și un singur subiect: viitorul lui Paulo.
– „Ai crescut, frate…” îi spuse Mariano.
– „Prea repede, nu?” zâmbi Paulo.
– „E bine. Asta a fost mereu în tine.”
– „Mă tem.”
– „Toți ne temem înainte de salt. Dar ăla e semnul că e timpul.”
Noaptea, în liniște, Paulo scria în jurnalul său:
> „Plec. Dar iau totul cu mine. Zâmbetele din Palermo, lacrimile din Argentina, dragostea voastră. Voi lupta. Și voi zâmbi. Pentru că, în spatele fiecărei reușite, e vocea ta, tata.”
La revenirea în Italia – aeroportul din Palermo
Un ultim zbor de întoarcere spre Italia, pentru a definitiva transferul. Paulo pășea din nou pe pământ italian, dar ceva era diferit. Acum nu mai era puștiul cu frica în ochi. Era un bărbat hotărât.
Zvonurile explodaseră deja. Fanii se adunau la aeroport, la stadion, peste tot. Când Paulo a ieșit cu ochelari de soare și geantă sport în mână, toți au început să strige:
– „Paulo, rămâi!”
– „Nu ne lăsa, bijuterie argentiniană!”
Dar el știa deja: povestea lui la Palermo se încheiase. Cu 13 goluri. 10 assisturi. Și un nume scris în inimile sicilienilor.
Finalul capitolului
Într-o seară, singur pe balconul unui hotel din Palermo, Paulo se uita spre oraș. Lumina se stingea încet peste Renzo Barbera. Sorbea o gură de mate și zâmbi.
> „E timpul… Să plec. Să cresc. Să arăt lumii cine sunt.”
Și din acel moment, nu mai exista îndoială.
Paulo Dybala era gata să devină o legendă.