Capitolul 6 - Roz Negru în Sânge Latin VII
793 Words
Primăvara anului 2014 a adus pentru Paulo Dybala o senzație nouă: apartenență. Palermo nu mai era doar o echipă la care fusese trimis să crească. Era casa lui, iar vestiarul roz-negru îi cunoștea zâmbetul și tăcerile.
15 martie 2014 – Palermo vs Brescia 2-0
Meciul a început lent, dar după o primă repriză de control, Franco Vázquez a deschis scorul cu o execuție fină. În repriza a doua, Paulo a ieșit în evidență. În minutul 74, după o combinație rapidă între Maresca și Bolzoni, mingea a ajuns la el. Un șut pe jos, plasat, fără milă. 2-0. Palermo își continua drumul spre promovare.
După gol, Vázquez i-a șoptit:
– „Ți-am spus eu, frate. Ai fotbalul în sânge.”
22 martie – Pescara vs Palermo 1-2
În deplasare, presiunea era mare. Pescara deschisese scorul rapid. Dar Palermo a egalat prin Paulo Dybala, iar în minutul 78, Belotti a făcut diferența. A primit o pasă lungă, a protejat mingea cu trupul și a tras sec, din afara careului. A fost golul victoriei.
La interviul de după meci,Paulo a fost întrebat c*m se simte:
– „Nu sunt un star. Sunt doar un băiat care iubește mingea. Și Palermo.”
17 aprilie – Palermo vs Reggina 1-0
Un meci închis, tensionat. Paulo a fost titular și a făcut diferența. În minutul 29, după o acțiune personală în flancul stâng, a driblat doi fundași și a trimis mingea printre picioarele portarului. A fost golul de 3 puncte.
După meci, Gattuso, care rămăsese aproape de Paulo chiar dacă nu mai era antrenorul echipei, l-a sunat:
– „Băiete, asta e maturitate. Nu doar talent.”
26 aprilie – Latina vs Palermo 1-3
Dybala a fost din nou decisiv. A deschis scorul cu o execuție în stil argentinian – șut cu efect din marginea careului, bară-gol. Pisano și Lafferty au închis tabela, dar meciul fusese al lui Paulo.
În vestiar, Iachini l-a bătut pe umăr:
– „Tu ești viitorul nostru. Și viitorul nu așteaptă.”
13 mai – Cittadella vs Palermo 0-2
Era meciul care putea decide promovarea matematică. Pisano și Abel Hernandez au marcat, dar toată echipa a jucat compact, cu luciditate. La finalul partidei, întreaga bancă a sărit pe teren. Palermo era, oficial, campioana Serie B 2013/2014.
Pe margine, Paulo s-a oprit și a privit cerul. Avea lacrimi în ochi.
– „Pentru mama. Pentru tata. Pentru mine. Am ajuns aici.”
30 mai – Palermo vs Crotone 0-0
Meciul nu mai conta. Era o sărbătoare. Stadionul a fost arhiplin, iar la final, decernarea trofeului a transformat totul într-un festival. Dybala a urcat pe scenă cu zâmbetul timid, dar cu inima plină. A ridicat cupa alături de Belotti, Lafferty, Maresca și ceilalți băieți. Era primul trofeu din cariera lui.
Un banner uriaș atârna deasupra peluzei:
„Un băiat cu vise. Un campion în devenire.”
Statistica oficială pentru sezonul 2013/2014:
Meciuri jucate: 28
Goluri marcate: 5
Assisturi reușite: 6
După ce medaliile au fost puse la gâtul fiecărui jucător, iar confetti-ul roz și negru plutea peste stadion, Paulo a reușit să se strecoare într-un colț mai liniștit, în spatele scenei. A deschis telefonul și, cu mâinile tremurând, și-a sunat mama.
– „Mamă?”
Vocea caldă a femeii a răspuns imediat.
– „Am văzut! V-am urmărit la TV! Nu pot să cred, Paulo, ești campion!”
– „Mamă… am reușit. E primul trofeu. L-am ridicat pentru noi. Pentru toți.”
– „Tatăl tău… dacă ar fi văzut...”
Vocea i s-a înnodat. Paulo a închis ochii.
– „Știu. Dar l-am simțit azi, mama. L-am simțit cu mine.”
După câteva secunde, a primit un apel de la fratele său, Gustavo.
– „Micule, te-am văzut c*m ai ridicat cupa! Ai crescut, băiete. Acum ești bărbat.”
– „N-am crescut de tot, Gus… dar azi am simțit că pot orice.”
– „Poți. E doar începutul. Fii tare și păstrează-ți sufletul curat. Ăsta e cel mai important lucru.”
Când a închis apelul, Paulo a privit din nou tribunele. Fanii cântau, iar steagurile roz-negre dansau în vântul cald al nopții siciliene. A respirat adânc.
În acea seară, Palermo sărbătorea. Dar undeva, în inima unui băiat născut la Laguna Larga, Argentina, se năștea pentru prima oară convingerea că visele — chiar și cele mai nebunești — pot deveni realitate.
La final de sezon, Dybala avea 20 de ani neîmpliniți și o carieră care abia începea. Palermo promova, iar Serie A îl aștepta din nou, de data aceasta cu el pregătit, crescut și înarmat cu experiență.
Pe drum spre vestiar, Belotti l-a strigat râzând:
– „Paulo, gata, te pregătești de altă poveste. Povestea adevărată începe în A.”
Dybala a râs.
– „Știu. Dar povestea mea… începe cu voi.”
- Writer
