Paulo Dybala-Lacrimi, Glorie si Tatuajele Tăcerii

Capitolul 7 - Explozia Siciliană V

Toamna a venit peste Sicilia cu o liniște înșelătoare. Palermo nu mai era echipa ezitantă din primele etape. În interiorul echipei, în special în inima lui Paulo Dybala, ceva se schimbase. Ceva clocotea. Încrederea, foamea, dorința. A simțit asta clar în acea zi de 19 octombrie, când Palermo înfrunta Cesena în etapa a 7-a. A fost un meci echilibrat, tensionat, dar în minutul 67, Paulo a primit o minge în marginea careului, a făcut un dribling scurt pe lângă fundaș și a tras cu stângul în colțul lung: 2-1 pentru Palermo.

Era golul său cu numărul doi în sezon. S-a întins pe gazon cu pumnii strânși, privind cerul.

— „Pentru tine, tata. Încă alerg pentru tine.”

A doua zi, Corriere dello Sport titra: „Dybala crește, Palermo învie.”

În etapa următoare, o confruntare grea: Juventus – Palermo. Băieții din Sicilia au fost dominați. Paulo a încercat, s-a zbătut, dar forța campioanei era clar superioară. 2-0 pentru Juventus, iar Paulo a plecat de pe teren cu o ușoară jenă la coapsă.

— „Asta înseamnă să joci împotriva celor mai buni,” i-a spus Iachini în avionul de întoarcere. „Vei ajunge și tu acolo. Dar mai ai drum de făcut.”

Paulo nu a răspuns. Doar a dat din cap. Știa că acel drum e pavat cu durere, cu muncă, cu înfrângeri. Dar și cu magie.

Etapa a 10-a, San Siro, AC Milan – Palermo. Nimeni nu dădea o șansă echipei siciliene. Și totuși, minutul 26: Paulo Dybala interceptează un balon pe treimea adversă, trece de un adversar și șutează la colțul scurt. 2-0 pentru Palermo. S-a dus direct în colțul terenului și a desenat un „D” imaginar în aer.

— „Milanul e mare, dar azi, eu am fost mai mare,” a spus după meci, râzând, în vestiar.

Următoarele meciuri au fost o demonstrație de forță personală. Cu Udinese, Dybala a înscris din penalty, elegant, cu stângul sus.

A venit si 15 noiembrie 2014, Paulo implinea 21 de ani, avea mii de mesaje in social media cu urări de "La mulți ani !"

Dar cel mai important a fost apelul mamei sale

— La multi ani Pablitooo, felicitari pentru acest sezon pe care il faci in Sicilia !

— Da mamă, mulțumesc pentru tot, ți-am trimis niste bani cadou

Spune el zâmbind

Urma meciul cu Genoa, a marcat în minutul 7 după o combinație rapidă cu Vazquez. Cu Parma, a deschis scorul în minutul 37, după ce a întors un fundaș în interior și a tras la colț. Cu Torino, a înscris golul de 2-1, iar meciul s-a încheiat 2-2, dar Paulo deja își scria istoria în Palermo.

Cinismul său în fața porții și dansul elegant în preajma fundașilor începea să atragă atenția.

— „Cine e puștiul ăsta?” întreba un comentator italian.

— „Este viitorul!” răspundea un altul.

La fiecare meci, Renzo Barbera vuia mai tare la fiecare atingere de-a sa. Fiecare copil își dorea tricoul cu numărul 9. La magazinul clubului, stocul de tricouri cu „Dybala” se epuiza la două ore după aprovizionare.

În etapa 17, Palermo – Cagliari. O explozie. 5-0! Și Dybala? Dublă. Golul 3, în minutul 48, a fost o capodoperă: dribling pe linia careului, stâng deviat, în vinclu. Golul 4, în minutul 52, după o pasă a lui Barreto, a fost doar o confirmare. A ajuns la 9 goluri.

În vestiar, toți l-au aplaudat. Nu era o scenă obișnuită.

— „Dacă o ții așa, Paulo, Juve o să ne facă ofertă în iarnă!” a râs Belotti.

— „N-au bani de mine,” a zâmbit Paulo. „Sunt diamant brut, nu se vinde ieftin.”

Etapa 19, Palermo – Roma. Pe Renzo Barbera era atmosferă de derby. În minutul 42, penalty pentru Palermo. Toți se uitau la Paulo. N-a clipit. A pus mingea pe punct, a privit în dreapta portarului și a tras tare în stânga. 1-0. Roma a egalat în final, dar tribuna l-a aplaudat pe băiatul din Laguna Larga.

— „A crescut sub ochii noștri,” spunea comentatorul de la Rai Sport.

În acea seară, Paulo a sunat-o pe mama lui, după ce a ieșit de la duș.

— „Mamă, azi am ajuns la 10 goluri.”

— „Ți-am spus, copil frumos, că tatăl tău veghează din cer. Ești binecuvântat.”

— „Simt că devin cine trebuie, mamă... Și totuși, mi-e dor de el. Mai mult ca oricând.”