Capitolul 2 - Instituto prima iubire de gazon III
216 Words
La început, Paulino nu spunea mare lucru.
Era genul de băiat care, chiar și când era bucuros, zâmbea discret și își ținea capul plecat. Nu de rușine, ci de respect. Învățase de mic că terenul se câștigă cu muncă, nu cu gura.
Primii pași la antrenamentele echipei mari au fost o combinație între mirare și teamă.
În jurul lui – bărbați adevărați, cu tatuaje, cu voci groase și genunchi bandajați de bătălii.
El, un adolescent de 17 ani, cu gleznele subțiri și ochii mari, plini de vis.
Dar era ceva la el.
Când primea mingea, timpul părea să încetinească. O controla cu o naturalețe care nu putea fi învățată din manuale. Nu fugea repede. Nu era nici cel mai puternic.
Dar simțea jocul. Știa unde să paseze fără să privească, știa când să accelereze fără să fie strigat.
Antrenorii au început să-l observe. Unul dintre ei, domnul Cordero, l-a strigat după un antrenament:
— Paulino, vino puțin. Știi că ai ceva special, nu?
— Nu știu, domnule... doar încerc să nu greșesc.
— Exact. Și asta e deja un pas mare.
În acea zi, băiatul timid a înțeles că începuse un nou capitol.
Nu mai era doar copilul de pe banca de rezerve. Era Paulino.
Iar gazonul de pe stadionul lui Instituto devenea prima lui dragoste.
- Writer
