RECENZII CĂRȚI

CAM CE VOI COMENTA ÎN CAPITOLELE URMĂTOARE Titlu Copertă (Deși sunt conștientă că fiecare are gusturile lui. Nu o să jignesc, c*m, de fapt, nu voi face asta în general.) Descriere (O să pun și descrierea cărții.) Acțiune, dar fără să dau spoilere. O să mai scriu și filmele care sunt făcute după cărți. Uneori voi mai da și exemple personale și voi spune păreri personale despre anumite lucruri și personaje. Asta cred că e evident, pentru că de asta se numesc ,,recenzii". Cred că lectura trebuie promovată. Plus că, pentru mine, e o modalitate de a citi și de a face și niște bani din pasiunea mea. Voi mai face și capitole în care voi face liste cu anumite cărți. Acesta este doar primul volum. Plănuiesc să fac un fel de serie. Această carte va fi cu păreri față de cărți pentru copii. Voi face o carte pentru fiecare categorie în parte. O să fac un capitol în care voi scrie motive pentru care am decis să scriu aceste cărți. RECENZIE LA ,, CUORE, INIMĂ DE COPIL" Nu mai am cărțile pe care le-am citit în copilărie, dar m-am gândit că poate sunt pe această platformă și domni sau doamne care au copii. Titlul chiar pot să spun că intră la inimă și te face să vrei să citești cartea. Te face să te întrebi ce poate să scrie într-o carte cu un astfel de titlu. De copertă nu am ce să spun, pentru că nu mai știu c*m arată. Din ce îmi aduc aminte, în descriere scria faptul că această carte este jurnalul unui copil de clasa a treia, pe care, mai târziu, tatăl lui decide să îl publice. Evident, cu acordul lui. Cel puțin nu cred că a publicat carte fără acordul filului său pentru că e vorba de intimitatea lui, până la urmă. Cartea are o lecție în fiecare capitol și lecțiile se predau într-un mod foarte blând. De exemplu, îmi aduc aminte de un capitol în care un băiat face gălăgie într-o sală de clasă. Nu m-ai știu exact c*m l-a oprit învățătorul, dar știu că nu l-a lovit. Însă îmi aduc aminte că s-a așezat la catedră și a ținut un discurs care l-a făcut pe acel băiat să își ceară scuze și nu a mai greșit. Și asta mă face să mă gândesc la faptul că educația se poate face și fără violență. Doar că trebuie să existe o colaborare între părinți și profesori. Adică tu, ca părinte, nu te poți aștepta de la învățător să îți educe ție copilul. Tu l-ai dorit, l-ai făcut, până la 6-7 ani nu l-ai dus la școală, învățătorul stă cu el doar câteva ore și își face treaba. Adică este de datoria ta, ca părinte, să îl înveți regulile bunului simț. Mai ales că mi se pare mai ușor să educi un singur copil, decât cel puțin cincisprezece. Personajul principal se numește Enrico și e un copil de clasa a treia. Am de gând să dau trei exemple prin care să arăt cât de frumoasă și utilă cartea. Al doilea exemplu este un capitol, în care, în clasa elevilor vine un elev calabrez și ei sunt învățați despre c*m să îl accepte și c*m să îl integreze printre ei. Adică sunt învățați c*m să combată discriminarea, să zic așa. Al treilea exemplu este că în clasa lui Enrico erau copii care erau foarte săraci și învățau foarte bine. Și el învață, însă el avea părinți care puteau să îi ofere un trai decent. Ca să nu mai spun de faptul că într-un capitol el merge în vizită la un coleg, care cară lemne în timp ce repetă lecția la gramatică. Recunosc faptul că mi-a fost destul de greu să aleg doar trei exemple pentru că acea carte oferă multe lecții de viață.