Capitolul 1 - Copilăria
Copilăria, ca și viața de altfel a fost atât fericită cât și nefericită. Din ce îmi mai aduc aminte, momentele de fericire erau de sărbători, Crăciun și Revelion, erau foarte frumoase. Ba petrecute acasă, ba la țară la sora bunicii mele de pe tată, mergeam destul de des acolo când eram mică, și eu și fratele meu. Ba chiar ne lăsau și cu săptămânile în vacanța de vară, aveam rude plecate în Italia și când veneau în concediu și ne adunam toți era chiar foarte frumos. Petreceri, grătare, adulții mergeau la discotecă și noi copiii rămâneam acasă cu bătrânii, era chiar super. Țin minte ca fratele meu omorâse din greșeală un pui de găină și eu cu verișoarele mele am hotărât să îl înmormântăm, la propriu. Îi făcusem o cruce, i-am săpat groapa, i-am cântat veșnica pomenire. Pare o derâdere la adresa lui Dumnezeu acum dar eram copii, nu știam noi așa multe și asta am simțit la momentul respectiv să facem. Sau la un revelion, ca și tradiție, plecasem cu mascații, ne-am machiat toți cat mai urât posibil și am luat-o la pas prin sat.
Crăciunurile erau cele mai frumoase, mai ales că iarna era iarnă, cu zăpadă. Foarte frumos. Bradul sărăcăcios dar împodobit cu dragoste, aștepta cadourile sub el și mereu visam c*m stăteam în cameră și mă trezeam în mijlocul nopții și mă uitam pe geam și îl vedeam pe Moș Crăciun. Chiar îmi aduc aminte cu drag de acest lucru. Sau în ajunul Crăciunului când mergeam la colindat, lumea deschidea când sunai la ușă. Acum, nu știu dacă ar mai deschide măcar un sfert din locuitorii unui bloc. Erau alte vremuri atunci. Și totodată erau vremurile în care alcoolul și scandalul era o normalitate. Se și consuma. Din păcate tatăl meu făcea abuz de el.
De multe ori se îmbăta, se certa cu mama, făcea scandal, și acum îmi răsună în cap una din certurile lor în care ea i-a spus lui “Dacă mă iubeai nu făceai așa ceva” și el îi răspunsese “Te-am iubit fă vaco”… așa ceva e urat, și cu copii mici în casă, copii cărora tu trebuie să le dai un exemplu de viață, nu e chiar ok.
De fiecare dată când se certau, vă dați seama ca erau țipete și vocea lui groasă, el beat și doar să vă imaginați c*m țipa… mergeam în mijlocul lor și țipam. Țipam să înceteze, să nu se mai certe, să se oprească totul. Nu mai suportam, eram lipsită de puterea de a face ceva, țipatul meu era total ignorat, nu mă băga nimeni în seamă, eram neputincioasă și încă mă doare lucrul ăsta.
Când eram în clasa a 4a, mami era la serviciu și eu cu frate-meu acasă cu el, care desigur era mort de beat. Eu o țineam pe mama la curent cu absolut tot. Știu ca era schimbul 2, venea la 22:00 acasă. Și în seara respectivă, i-am dat raportul mamei și nu îmi aduc aminte deloc c*m a pornit toată întâmplarea însă eram cu fratele meu în pat, îl pusesem să doarmă și stăteam lângă el, mi-era foarte frică. Domnul tata stătea în ușa dormitorului și îmi spunea că din cauza mea se ceartă cu mama, eu sunt motivul despărțirii, eu sunt vinovată pentru tot și mă jignea în fel și chipuri. Mi-a zis ca sunt c***ă. Eu nu știam ce înseamnă atunci… și îmi era extraordinar de frică. Mi-era frică să nu ne omoare, să nu mă violeze. Astea erau fricile mele pentru că nu ai de unde să știi ce e în mintea unui om beat, a unui om agresiv la băutură. Este imprevizibil.
O altă întâmplare, în clasa a 8a, cu o zi înainte de examenul de capacitate. La fel, alcool peste măsură, amenințări cu dat afară din casă și lăsat pe străzi, ca dacă nu iau examenul de capacitate și dacă nu intru la liceul la care voia el, mă dă afară din casă, și în seara aia, din nou, probabil din cauza traumei, nu îmi aduc aminte exact c*m s-a întâmplat însă a lovit-o pe mama. Desigur că am sunat la poliție, a venit un echipaj și domnul nu s-a ales decât cu datele luate și cu o amendă pentru perturbarea liniștii publice. Atât!
În sfârșit, am dat și examenele a fost ok, am luat note bune zic eu, însă nu am intrat la liceul la care voia el să intru, am intrat în altă parte și din nou scandal. Că nu sunt bună de nimic, că nu voi face nimic cu viața mea și așa mai departe și am luat o hotărâre. Am încercat să îi atrag atenția mamei dar nu într-un mod sănătos, luasem niște pastile. Nu voiam să mor. Voiam doar să leșin și să merg la spital și să vină lângă mine. Atât. Aveam nevoie de mama mea.
Bunici din partea lui, nu erau nici ei mai prejos. Țin minte ca eram cu un unchi și cu verișoarele la ei, am fost la bucătărie ca voiam să beau apă și ce credeți? Mamaia “îl mângâia” pe tataia cu un cuțit pe față. Doamna mamaia, ca să atragă atenția și să manipuleze, amenința ca se aruncă de la etajul 4, și efectiv se urca pe geam și mai mai să își dea și drumul de la etaj.
Urăt, și spuneți-mi voi c*m ar trebui să fiu acum om mare ok cu toate trăirile astea? Care sunt doar câteva. Bețiile, certurile au fost mult mai multe. Probabil din cauza traumei.
