ULTIMUL DESERT

Capitolul 10

Narator

“Dar de ce Bela! De ce?? Ce pierdeai și ce ai păstrat?” nu înțelegea de ce și acum, Bela continua să creadă că era mai bine să fie jucăria lui Marco, decât o femeie liberă, iar asta îl frustra la culme.

“De ce?? Pentru că sunt singură! Nu am pe nimeni! Eu însumi sunt un nimeni! Singura persoană care mă mai recunoaște este Angela, verișoara mea din Roma! Cel mai probabil că voi apela la ea să mă ajute! Nu am pe nimeni altcineva!” Bela tremura vizibil, obrajii îi erau îmbibați cu lacrimi, iar respirația i-se accelerase. Pieptul ei urca și cobora rapid sub amalgamul de emoții care-l inundau până în străfunduri.

“Bela, eu sunt aici cu tine! Sunt aici pentru tine! Chiar nu poți vedea asta?” Fabian aproape că i-a strigat sub efectul adrenalinei cauzată de furie și frustrare.

“Tu ești colegul meu de serviciu Fabian! Ești un om minunat, dar nu pot profita de bunătatea ta! Nu sunt o prezență pe care să ți-o dorești în preajma ta!” vocea Belei a scăzut câteva octave fiind atinsă de îngrijorarea lui și de atenția pe care i-o oferea necondiționat. “Și în niciun caz nu vreau să te folosesc ca pe un burete care să-mi absoarbă stările proaste, depresia și toată energia negativă! Nu meriți asta, iar eu nu vreau să te folosesc în acest mod egoist!” l-a privit direct în ochi și i-a spus sincer ceea ce gândea, căci știa că nu poate fi o femeie care să profite de bunătatea lui.

“Încetează să te devalorizezi! În fața mea nu vei reuși să te arăți așa c*m te descrii! În fața mea tu ești o Bela minunată! Folosește-mă în orice fel îți este ție bine! Vreau să te văd bine, Bela” și a întins mâna lui mare și caldă pentru a o așeza peste a ei. În ochii lui se putea citi ușor dorința de a spune mai multe, dar sub nicio formă nu ar fi vrut să o sperie sau să o facă să creadă că profită de momentele ei slabe.

“Fabian, nu sunt deloc așa! Nu înțeleg de ce încerci să te minți și să mă minți! Această minciună nu ajută pe niciunul dintre noi!” și a încercat să-și tragă mâna de sub a lui, dar a fost strânsă mai tare. Nu o lasă să plece, iar ea nu vedea asta ..

“Bela, lasă-mă să îți fiu alături să te ajut să te vindeci! Nu fugi de probleme! Nu fugi de mine!!” a urgentat cuvintele pentru a o face să înțeleagă că scopul lui este sa îi fie alaturi.

“Fabian… ce …ce vrei sa spui mai exact când îmi ceri să ….nu fug de tine?” în momentul acesta mintea ei intrase într-un derapaj și nu se mai putea focusa pe nimic.

“Vreau să îți spun exact ceea ce ai auzit și ceea ce ai înțeles, Bela! Nu vreau să fugi de mine! Vreau sa ramai aici, lângă mine, să te ajut să te recompui și să te învăț să te apreciezi așa c*m trebuie!” privirea lui era pătrunzătoare, disperată, iar palma i s-a încleștat pe mâna ei, parca de teamă că ar putea-o pierde atunci și acolo.

“Nu…nu cred că înțeleg! Nu cred că te-ai exprimat c*m trebuie… Marco a avut dreptate când a spus de atâtea ori că nu valorez nimic! Că nu am niciun viitor pe cont propriu pentru că sunt slabă și fără potențial!” privea în gol și tremura.

“Dracu! La dracu cu Marco! La dracu cu nenorocitul ăla! Uită de existența lui! Dă-ți un reset memoriei și șterge-l definitiv de acolo! Și inimii la fel! Mai ales inimii, Bela!!” în momentul acela s-a pierdut cu firea.

Menționarea lui Marco, atunci când el îi declara în substrat sentimentele pe care i-le purta, l-a făcut să fie nebun și să uite de autocontrol și de tot!

Gelozia a ieșit la suprafață asemeni uleiului deasupra apei. Venele de pe frunte erau proeminente, la fel ca și cele de pe gât. Iar reacția lui a făcut-o pe Bela să se blocheze în șoc, neștiind c*m să gestioneze situația. Era ceva ce nu se aștepta să primească din partea lui Fabian.