Narator
Fabian și-a trecut de câteva ori mâna prin păr în speranța de a șterge și ultima urmă de furie și a întrebat-o:
“Ce planuri ți-ai schițat? c*m îți propui să scapi de situație și să îți revii?” a întrebat-o Fabian pe un ton vizibil îngrijorat, temându-se sincer de răspunsul pe care îl va primi de la Bela.
“M-am decis să mă mut în alt oraș pentru a mă rupe de tot. Nu știu încă unde, probabil voi pleca cu ochii închiși și mă voi opri aleatoriu…” a răspuns ea privind în gol în ceașca ei.
Răspunsul nu era prea departe de bănuielile lui Fabian, așa că nu a fost prea surprins, ci doar foarte dezamăgit.
Asta ar fi însemnat să o piardă definitiv. Să nu o mai vadă niciodată, iar ultima parte a vieții lui să fie cu adevărat dramatică. Noua lui misiune era să o convingă, cu orice preț, să rămână!
Era mult prea bulversat acum, iar mintea lui nu mai funcționa în parametrii normali, însă s-a recules și după câteva momente de gândire i-a spus:
“De ce crezi că poți rezolva problemele fugind? La un moment dat tot te vei lovi de ele! Fuga nu te face mai puternică! Nu crezi că ar fi mai sigur să le confrunți pentru a-ți crea imunitate?” spera cumva să îi vină inspirația necesară pentru a găsi motivația exactă.
“Nu am încredere în mine că aș putea reuși! Mi-este teamă că voi claca mai rău! Abia astăzi am reușit să conștientizez cât de slabă și inutilă sunt…” vocea Belei era în continuare joasă și plină de descurajare.
“Nu poți avea această părere despre tine! Înainte de oricine, tu trebuie sa fi cea care să te încrezi în tine! Nu te poți lăsa pradă depresiei și temerilor!” pe Fabian îl durea durerea ei.
“Nu Fabian, nu o pot face! Dacă nu am putut să lupt pentru mine atunci când eram înșelată și bătută, cu atât mai puțin nu o voi putea face acum! Tu nu știi nimic, așa că nu mai vorbi!” Bela a început să se agite și a ridicat involuntar tonul, odată ce lacrimile i s-au adunat în colțurile ochilor.
“Bela, sper că glumești! Nu-mi pot crede urechilor! Tu nu ești așa! Nu îmi vine să cred!” i-a răspuns el pe un ton urgent, tot mai îngrijorat pentru starea ei mentală și emoțională.
“Ba bine că sunt așa! Așa am fost în ultimul an și jumătate și am ales să sufăr lovituri fizice decât să fiu nevoită să sufăr despărțirea!” durerea și disperarea erau atât de evidente în vocea ei.
Fabian lupta cu furia lui interioară, dar nu voia sub nicio formă să o manifeste în fața Belei. În momentul acesta ar fi fost capabil să-l bată pe Marco până l-ar fi băgat în mormânt, apoi ar fi sărbătorit cu o sticlă de Prosecco și artificii.