Paulo Dybala-Lacrimi, Glorie si Tatuajele Tăcerii

Capitolul 7- Explozia Siciliană III

Stadio Renzo Barbera vibra. O după-amiază fierbinte de august, în care Palermo revenea în Serie A, iar Paulo Dybala avea o misiune tăcută, dar clară: să-și câștige locul, nu cu cuvinte, ci cu fapte.

Meciul a început sub presiunea tribunei, care cânta frenetic. În minutul 7, mingea a venit din dreapta de la Barreto. Paulo a preluat-o pe piept la marginea careului, și fără să lase balonul să atingă iar gazonul, l-a șters cu șiretul stângului. Mingea s-a dus ca o săgeată în coltul din dreapta jos,la semi înălțime. Portarul nici n-a apucat să întindă mâna.

1-0.

Barbera a explodat. Paulo a fugit spre colțul terenului, a ridicat din nou mâinile spre cer și s-a lăsat în genunchi. Ochii i s-au umezit. Nu de emoție. De promisiune împlinită.

— Asta a fost pentru el... — a șoptit, privind spre tribuna în care știa că nu e nimeni din familia lui. Dar în suflet, cineva era.

**

Minutul 41. Sampdoria rămâne în zece. Un tackling brutal asupra lui Barreto, iar arbitrul n-a stat pe gânduri. Roșu direct.

Iachini s-a apropiat de margine, făcând semn băieților:

— Nu ne relaxăm! E doar 1-0!

Paulo s-a uitat spre bănci. Din spate, Belotti îl bătea pe umăr:

— Pregătește-te. Azi e ziua ta.

— Nu-i gata încă, Gallo. Nu-i gata...

**

Minutul 76. Dybala simțea crampe în coapsă. Nu era accidentare, dar nici proaspăt nu era. Iachini i-a făcut semn și l-a schimbat.

— Ai fost grozav, Paulo! — i-a spus antrenorul pe margine.

Belotti a intrat plin de ambiție, dar meciul părea deja închis. Sau cel puțin așa părea...

**

Minutul 90+1. O lovitură liberă laterală pentru Sampdoria. Mingea vine în careu, apărarea o respinge slab, iar Gastaldello e primul la balon. Șut plasat. 1-1.

Tribuna a amuțit. Iachini și-a mușcat buza. Paulo, de pe bancă, s-a ridicat în picioare și a rămas așa, cu mâinile în șolduri.

— Era al nostru… — a șoptit.

**

După meci, în vestiar, nu s-a vorbit mult. Dar Iachini a intrat, i-a privit pe toți și a spus:

— În fotbal câștigi, pierzi sau te împiedici. Azi ne-am împiedicat. Dar unii dintre voi ați demonstrat. Paulo, tu ai deschis sezonul. E doar începutul.

Dybala a zâmbit slab, dar nu era mulțumit.

În autobuzul de întoarcere, s-a retras singur pe un scaun din spate. Și-a pus căștile. A deschis telefonul și a citit comentariile:

> „Dybala, perla roz-negrilor.”

„Gol fabulos la debutul în noul sezon.”

„Promisiunea Argentinei confirmă așteptările.”

Dar niciunul nu îl liniștea. Și-a scris în notițe:

> „Un gol nu înseamnă nimic dacă nu câștigăm. Mă bucur… dar nu e suficient.”

**

Seara, în camera de hotel, a primit un mesaj vocal de la mama lui:

— Bravo, puiul meu. L-am văzut. Golul a fost frumos. Dar tu ai fost și mai frumos când ai ridicat mâinile spre cer. L-a văzut și tati. Sunt sigură.

Lacrimi i-au înmuiat ochii. A răspuns simplu:

— Mulțumesc, mamă. Azi a fost doar primul pas.

Avea 20 de ani neîmpliniți. Și deja avea o țară întreagă care începea să-i rețină numele. Dar nu voia faimă. Voia continuitate.

Pentru că în Serie A, după aplauze, vine întotdeauna tăcerea. Și doar cei puternici știu s-o transforme iar în sunet.