ULTIMUL DESERT

Capitolul 13

Narator

După ieșirea nervoasă pe care a avut-o, Fabian a ales să se scuze pentru a merge la toaletă. Sângele îi fierbea mult prea rău, iar lupta cu furia lui era aproape pierdută, așa că cea mai bună decizie de luat a fost aceea de a pleca din fața Belei pentru a se calma.

Deși teama că ea ar pleca era puternic înrădăcinată în sufletul lui, teama că o va speria era și mai mare.

S-a gândit “Până la urmă unde ar putea pleca atât de repede atât de departe încât să nu o pot găsi?”

Odată ajuns în toaleta bărbaților a răsuflat ușurat să vadă că nu e nimeni înăuntru. A dat câțiva pumni în blatul chiuvetei, câteva picioare în ușa de la separeu și s-a mai descărcat puțin de tensiunea acumulată în corp.

Și-a spălat fața cu apă rece din abundență și s-a privit în oglindă încurajându-se din priviri.

Deși vulcanul a erupt doar pe sfert, se simțea mai liniștit și capabil să continue conversația.

În momentul în care s-a întors, Bela nu mai era la masă. Cea mai mare temere a lui de a o lăsa singură era cât se poate de fondată! Iar dovada nu a întârziat să apară!

A chemat urgent ospătărița cu nota de plată, a achitat valoarea consumației, tipsul pentru servicii și un plus pentru pagubele cauzate în toaletă. Apoi a luat-o la fugă în direcția în care i s-a spus că a plecat Bela.

Marele și bine-primitul șoc avut, a fost acela că Bela nu părea să fugă nicăieri de el. Era rezemată de peretele cafenelei, privind cerul și bucurându-se de mângâierea razelor blânde ale soarelui de mai.

Pe chipul ei luminat de soare se putea citi pacea interioară. Părea o pasăre Phoenix abia renăscută din propria cenușă!

“Bela!” a ajuns într-un suflet lângă ea.

“Hei, unde te grăbești așa? Te aleargă vreun lup?” i-a răspuns ea pe un ton amuzant care i-a liniștit bătăile disperate ale inimii. Ea nici măcar nu era supărată pe ieșirea lui furioasă de mai devreme!

“Dacă ți-ai propus să mă sperii, lăsându-mă singur acolo înăuntru, ai reușit! Toate fetele au tăbărât grămadă pe mine, spunându-mi cât de chipeș sunt și cât de bine arăt! De ele fugeam, nu de un lup!” a glumit Fabian, nedorind să-și exprime marea temere pe care de fapt o avusese.

Fața Belei s-a schimbat instantaneu la cele auzite. I-a părut rău că a glumit cu lupul… nu știa că Fabian i-ar putea da o replică atât de originală!

“Hei, ți-a mâncat lupul limba?” s-a amuzat Fabian la lipsa ei de răspuns. După fața ei putea ghici că nu a acceptat cu plăcere gluma lui, iar asta îl încuraja! Era deja o a doua urmă de gelozie care-i scăpa expusă.