Cadu Și Mari

Mari

Mari

O, Doamne! Bineînțeles că așa ceva nu putea să mi se întâmple decât mie. Carlos Eduardo a trebuit să intre exact atunci ca să mă vadă pe podea strângând acele dosare? Și ce a fost remarca despre cafea? Întotdeauna a fost drăguț, dar nu genul care să glumească. S-a comportat întotdeauna profesionist, la fel ca mine.

Telefonul suna încontinuu când am intrat în birou. Nici nu am avut timp să îmi prind părul înainte să ajungă el aici. Mă îndrept spre mica bucătărie, anexă a biroului, și aproape că leșin când îmi văd reflexia în geamul dulapului. Pornesc aparatul de cafea și fug la baie. Părul meu este dezordonat și sunt îmbujorată. La naiba! Bineînțeles că se uita amuzat la mine. Nu semăn deloc cu asistenta lui. Respir adânc și mă întorc în biroul meu. Îmi iau poșeta și mă închid din nou în baie. Îmi prind părul într-o coadă - simplu, dar profesionist. Îmi fac repede un retuș la machiaj și îmi îndrept hainele. Iată! Acum semăn mult mai mult cu felul în care mă vede Big Boss, așa c*m îmi place să-l numesc, în fiecare zi.

Ies din baie și fug la birou să-mi pun lucrurile înapoi acolo unde le e locul, apoi mă întorc în bucătărie. Pun pe o tavă cafea, apă și prăjituri cu unt. Big Boss, în ciuda faptului că pare foarte serios, are un fel de apetit de adolescent când vine vorba de mâncare. Îi plac prăjiturile. Și uneori, în mijlocul după-amiezii, îmi cere să-i aduc un pachet de M&M cu arahide de la automatul de la etajul doi. Nu știu c*m reușește să se mențină în formă atât de bine dat fiind câtă mâncare nesănătoasă consumă.

Respir adânc, afișez cel mai profesionist zâmbet al meu și ciocăn, deschizând ușa încet. Iisuse, ce zi! Îl văd stând în fața ferestrei cu vedere la ocean, în loc să stea lângă birou, iar fundul lui...

Intru și mă îndrept spre biroul lui, așa c*m fac întotdeauna. Îi torn cafea, apă și îi servesc prăjiturile în liniște deplină, de teamă să nu-l deranjez. Poate că se gândește la ceva important care ar putea schimba industria modei braziliene așa c*m o știm noi. Doamne ferește să stau în calea lui. Carlos Eduardo este un lider bun, dar nu mi-ar plăcea să-l enervez. E drăguț, dar numai până la un anumit punct.

Îl aud oftând în timp ce mă pregătesc să plec. Când sunt lângă ușă, vocea lui joasă și răgușită îmi oprește mișcările.

- Ar trebui să îți lași părul liber, Mariana. Să strângi ceva atât de frumos este o crimă, îl aud spunând, iar când mă întorc, îl văd c*m își bea cafeaua așezat la birou, cu ochii fixați în computer, de parcă nu ar fi spus nimic.

Poate îmi pierd mințile. Dau din cap și mă întorc în birou. Cred că eu sunt cea care are nevoie de o cafea acum.

Îmi iau o ceașcă și, în cele din urmă, îmi pornesc computerul. Imediat ce îmi deschid Messenger-ul văd că am deja șase mesaje de la Lais:

Lais: Bună!

Lais: Hei! Unde ești?

Lais: Ai uitat de mine?

Lais: UNDE EȘTI? Sunt în grevă doi cu șeful meu. Îmi vine să-l omor!

Lais: Tipul acela tare de la contabilitate tocmai a fost aici. Mi-a adus ciocolată și m-a întrebat dacă nu vreau să merg la concertul trupei sale weekend-ul ăsta. Vrei să vii? Jur că nu e muzică country!! ????

Lais: e nasol când mă lași să aștept :/

Mari: Nu mai fi așa dramatică. Am avut o dimineață GROAZNICĂ!

Lais: Pe o scară de la 0 la 10, cât de fierbinte a fost „el” azi?

Avem un obicei de a crește zilnic „fierbințeala” lui Big Boss, însă azi am fost prea uluită pentru a-i putea acorda mai puțin de nouă.

Mari: Nouă.

Lais: NOUĂ? Serios? O, Doamne!

Mari: Revin imediat. Intruși la orizont!

Îmi închid Messenger-ul când îi văd pe Fernando și Miguel. Sunt colegii mei, dar nu-mi plac foarte mult. Ei lucrează aici, dar încearcă în mod constant să forțeze un fel de prietenie cu Big Boss, în special Miguel, care n-are nicio idee. Nu este deosebit de selectiv și asta se aplică pentru toți cei din birou. Va lua tot ce poate.

“Deci, hai s-o facem... O să-ți dau luna. Tu o să mi te oferi... Mari, Mariana... ”, cântă Miguel o melodie care include numele meu, așa c*m face de fiecare dată când mă vede.

Fernando râde și încearcă să-și ascundă zâmbetul tușind, iar Miguel încearcă să se apropie, însă mă grăbesc să ridic telefonul pentru a-l anunța pe Carlos Eduardo că au sosit.

- Domnule, Fernando și Miguel sunt aici. În regulă, mulțumesc. Îmi transmite că pot să-i poftesc înăuntru, iar eu mă ridic pentru a-i conduce la ușă.

Ei fac un gest, ca pentru a mă pofti să o iau înainte, iar când ajung la ușă mă întorc pentru a le face loc să intre. Atunci îi surprind că se uită atent la fundul meu. Mă holbez la ei și nici măcar nu par să fie stânjeniți. Le indic biroul și, chiar înainte de a închide ușa, ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui Carlos Eduardo. Se încruntă când vede expresia mea clar supărată, apoi aruncă celorlalți doi o privire dezaprobatoare și spune:

- Voi doi ați supărat-o iar pe asistenta mea?

- Este foarte atrăgătoare, spune Miguel, iar Carlos Eduardo îl întrerupe.

- Stai departe de ea! Mariana nu este deloc ca acele pițipoance de la departamentul de modă, continuă el, părând foarte serios. În sfârșit, închid ușa șocată. Mediul companiei a fost întotdeauna unul favorabil unui astfel de flirt. Mulți tineri și femei frumoase lucrează aici. Dar asta nu m-a inclus niciodată. Și, cu siguranță, nu până în punctul în care Big Boss să se implice.

Mă întorc la birou și redeschid Messenger-ul.

Mari: Scuze, doi nenorociți în încăpere.

Dimineața trece rapid cu o serie de întâlniri, iar după-amiaza s-a dovedit a fi și mai complicată. Avem trei întâlniri importante programate, iar eu trebuie să particip la toate.

La prânz, Carlos Eduardo iese din birou și, pentru prima dată în acea zi, îmi permit să-l privesc mai bine. Arată superb, ca întotdeauna. Părul lui închis este dezordonat, de parcă și-ar fi trecut degetele prin el de mai multe ori și cu câțiva centimetri mai lung decât v-ați aștepta de la redactorul șef al unei reviste. Poartă un costum gri care se potrivește perfect cu corpul lui puternic și bronzat. Barba lui pare ușor nerasă și, deși asta l-ar face pe oricare alt bărbat să pară neglijent, pe el îl face să arate mai sexy.

- Mariana, ies să iau prânzul, spune el, trezindu-mă din visare. Mă întorc înainte de ora două, bine?

- Hm... da... ok, răspund eu, blestemându-mă în tăcere. Proasto! Nu poți să lași garda jos și să te uiți la el ca un câine la un os!

Zâmbește, părând amuzat, apoi pleacă la masă. Îmi place să mă aflu într-un birou gol; mă duc și eu la masă. Mai bine mă grăbesc ca să am timp să mă pregătesc pentru întâlnirile de mai târziu.

4